Marca Dacia, un pilon al industriei auto românești și un jucător important pe piața europeană, a înregistrat un declin semnificativ al vânzărilor în primele două luni ale anului 2026. Datele publicate de Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) relevă o scădere de aproape 30% a înmatriculărilor la nivel european, un semnal de alarmă pentru producătorul de la Mioveni și pentru economia locală. Această tendință negativă este cu atât mai accentuată în România, unde piața auto a consemnat cel mai puternic declin din Europa în aceeași perioadă.
Context și Cauze Implicate
Potrivit statisticilor ACEA, vânzările Dacia în Europa s-au redus cu 29,3% în ianuarie și februarie 2026, înregistrând un total de 68.252 de unități, comparativ cu 96.503 în intervalul similar din 2025. În Uniunea Europeană, declinul a fost chiar mai accentuat, de 30,9%, Dacia înregistrând a doua cea mai mare scădere a unei mărci auto, după Mitsubishi. Pe piața internă, situația este și mai dramatică, Dacia înregistrând o scădere de 58,5% a înmatriculărilor în ianuarie-februarie 2026 față de 2025. La nivelul întregii piețe auto, România a suferit cel mai sever declin din Europa, de 28,9% în primele două luni ale anului.
Oficialii Dacia au atribuit această performanță sub așteptări unui cumul de factori conjuncturali, nu unei scăderi a cererii. Printre motivele invocate se numără dificultățile logistice cauzate de condițiile meteorologice nefavorabile din Strâmtoarea Gibraltar, care au afectat transporturile maritime de mașini și componente din Maroc, unde sunt fabricate modele populare precum Sandero și Jogger. Mii de vehicule au rămas blocate în tranzit, iar livrările au fost amânate, ceea ce a dus la o reducere a înmatriculărilor. De asemenea, Dacia a trecut printr-o perioadă de actualizare a gamelor de motorizări, pentru a se alinia noilor standarde de emisii, și s-a confruntat cu probleme de aprovizionare pentru anumite componente, în special cutii de viteze automate. Katrin Adt, CEO-ul global al mărcii Dacia, a subliniat că aceste provocări au generat întârzieri de livrare, nu o lipsă a comenzilor.
Reacția Pieței și Perspective de Viitor
În timp ce Dacia se confrunta cu aceste dificultăți, piața auto europeană a avut o evoluție mixtă. În februarie, înmatriculările de autoturisme noi în Uniunea Europeană, Marea Britanie și țările EFTA au crescut cu 1,7%. Marii producători auto au înregistrat evoluții diferite, cu creșteri pentru grupul Stellantis (8,2% în ianuarie-februarie) și scăderi pentru grupul Renault (din care face parte Dacia), de 14,7%. Notabilă este și creșterea spectaculoasă a vânzărilor de vehicule electrice ale producătorilor chinezi, cum ar fi BYD, care a înregistrat un avans de peste 160%.
În ciuda provocărilor, Dacia privește cu optimism spre viitor și anticipează o revenire a vânzărilor începând cu luna aprilie, pe măsură ce problemele logistice și de producție vor fi soluționate. Strategia mărcii include lansarea de noi modele în segmente superioare, cum ar fi SUV-ul Bigster, și extinderea gamei cu modele electrice, precum o nouă generație Spring și un automobil electric de segment A, programate pentru 2026. De asemenea, Sandero, modelul cel mai bine vândut al Dacia în Europa în anii precedenți, este așteptat să primească o motorizare full-hybrid într-o generație viitoare. Compania mizează pe pragmatismul clienților nord-europeni și pe valoarea reziduală excelentă a vehiculelor sale pentru a-și consolida poziția pe piață.
Declinul vânzărilor Dacia la început de an, deși explicat de companie prin factori temporari, subliniază vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare și presiunile continue din industria auto. Capacitatea Dacia de a depăși aceste obstacole logistice și de producție, în contextul tranziției către o gamă de produse modernizată și electrificată, va fi crucială pentru menținerea relevanței sale pe o piață europeană din ce în ce mai competitivă și dominată de noi tendințe. Revenirea la un ritm ascendent al vânzărilor este vitală nu doar pentru Dacia, ci și pentru ecosistemul economic românesc, având în vedere contribuția semnificativă a mărcii la producția industrială și la exporturi.
